Satul meu

Localitatea mea natală, Hănăsenii Noi, este aşezată pe partea dreaptă a traseului Chișinău-Leova-Cahul, fiind prima localitate din partea de sud a orașului Leova traversată de râul Prut. Dealurile şi colinele sale au bucurat mereu locuitorii cu parfumul florilor multicolore, iar zâmbetele nevinovate ale copiilor i-au oferit strălucirea, frumusețea şi bucuria.

Un sat străvechi ce coboară lin spre lunca Prutului, îmbrăcat în mătasea verde şi îmbătat de trilurile fermecătoare ale privighetorilor, Hănăsenii Noi este o casă mare plină de oameni harnici şi gospodari, frumoşi la chip şi la suflet ce-şi împletesc destinele cu el, ducându-i faimă mai departe. Localitatea mea este asemenea unui izvor cu apă bună şi cristalină ce izvorăşte zi de zi pentru locuitorii ei, pentru viitorul familiilor care trăiesc aici.

În acest sătuc ocrotit de Dumnezeu am făcut primul pas spre lume şi am pronunţat primul cuvînt. În acest mic paradis mă simt mereu ocrotită şi fericită, aici totul are o altă formă, aici există doar binele. Aici şi pâinea este mai albă şi mai aromată. Poate peste ani drumurile vieţii îmi vor arăta o altă cale, poate voi părăsi ţinutul copilăriei mele, însă niciodată nu voi putea uita această gură de Rai unde am înceăut să descopăr lumea şi-n care m-am simţit minunat alături de cei dragi mie. Pentru mine satul meu este icoana sfîntă la care mă voi întoarce mereu cu drag.

4

1. 

   Sergiu spune:

   17 May 2010 la 13:55

   La limba-română cred că s-ar impune un 10(zece), dar dacă privim satul la microscop din punct de vedere evolutiv vom vedea că nu prea a avansat de la Herodot încoace. Realitatea este că după muncă vine sticla și ciclul contiună la nesfârșit. Ah și mai fac și copii!…:)

   răspunde
2. 

   Mihaela spune:

   17 May 2010 la 20:42

   Subiectivismul ne face să uităm de realitate, iar locul în care am copilărit nu se uită niciodată. Aşa e şi în cazul oraşului nostru, ştim că se trăieşte greu, că rămâne din ce în ce mai puţină lume, că unii dintre cei care au rămas se mulţumesc cu puţinul pe care-l au şi se încăpăţânează să nu “gândească”. Dar, totuşi, Leova este, pentru toţi cei care s-au născut acolo şi mai au rude la care să se întoarcă, un loc de refugiu, în care vii şi te linişteşti şi nu mai ai timp să te mai gândeşti la ceea ce se întâmplă în jur sau, pur şi simplu, nu vrei să priveşti o realitate crudă…

   răspunde
3. 

   Img spune:

   20 May 2010 la 13:30

   Subiectivismul ne face să uităm de realitate, iar locul în care am copilărit nu se uită niciodată. Aşa e şi în cazul oraşului nostru, ştim că se trăieşte greu, că rămâne din ce în ce mai puţină lume, că unii dintre cei care au rămas se mulţumesc cu puţinul pe care-l au şi se încăpăţânează să nu “gândească”. Dar, totuşi, Leova este, pentru toţi cei care s-au născut acolo şi mai au rude la care să se întoarcă, un loc de refugiu, în care vii şi te linişteşti şi nu mai ai timp să te mai gândeşti la ceea ce se întâmplă în jur sau, pur şi simplu, nu vrei să priveşti o realitate crudă…
   +1

   răspunde
4. 

   cn spune:

   22 January 2012 la 12:31

   trebue, cuvant

   răspunde
5. 

   cristina spune:

   10 May 2012 la 16:10

   Iubirea fata de satul natal este un sentiment puternic ce nu va disparea nicioadata.

   răspunde