Pe Prut, la Bumbata
Marturisesc ca m-am gandit la subiectul acesta de mai mult timp, facand un research pe Google am gasit un articol al unui jurnalist roman si mare mi-a fost mirarea cand l-am citit. Inserez aici articolul sa vedeti si voi ce am descoperit.
Despre Vetrişoaia multă lume ştie că este o comună de oameni gospodari, cu acareturi bine ticluite. Chiar dacă ar părea ciudat, Vetrişoaia are un singur sat, Bumbăta, despre care puţini ştiu că a fost o suburbie a oraşului Leova, acum din Republica Moldova. La o primă vedere, Bumbăta îţi dă impresia unui loc mirific. Casele au vechime şi tradiţie, la fel ca toate gospodăriile din multe sate din Lunca Prutului. Cele 100 de case din Bumbăta adăpostesc peste 370 de oameni, care trăiesc ca în vremurile de demult. Sînt izolaţi de oraş şi chiar de comună, pînă la care trebuie să străbată vreo opt kilometri, pe un drum vechi, de ţară. Oamenii din Bumbăta s-au învăţat cu greutăţile şi îşi duc viaţa aşa cum au învăţat de la părinţii lor, muncind pămîntul şi pescuind. Pescuitul este pentru ei mai mult decît o ocupaţie sau pasiune, mulţi trăind doar de pe urma acestei îndeletniciri. Prutul le trece pe lîngă casă, dar niciodată la Bumbăta n-ai să auzi că vreun sătean a scos din rîu mai mult peşte decît are nevoie. Oamenii ştiu că dacă balta rămîne fără peşte vor ajunge să moară de foame şi tare se mai supără cînd vecinii lor de peste Prut ies la braconat. Bătrînii satului au prins şi vremuri mai bune, dar răpirea Basarabiei le-a făcut viaţa grea. Gheorghe Stîngă, un bătrîn de 81 de ani, ne-a povestit că înainte de război, la Bumbăta, viaţa era frumoasă şi lumea prosperă. Oamenii mergeau la biserică şi la tîrg, la Leova. Nu erau nevoiţi să străbată toată “balta” pînă la Vetrişoaia, pentru că era un pod de lemn pe care mergeau pînă la Leova. “Cînd mă făcusem şi eu mai mărişor, treceam Prutul înot sau pe podul care era şi mă duceam în tîrg la Leova. Acolo aveam prieteni, mă duceam în grădina publică sau la o cofetărie, ce mai, trăiam ca la oraş. Părinţii mei şi oamenii din sat făceau negoţ, aduceau marfă de la ruşi şi o vindeau la Leova. Pe Prut urcau grecii cu vaporaşele, ne cumpărau recolta sau animalele. Lumea avea bani şi ne simţeam bine”, ne-a spus Gheorghe Stîngă. Bărbatul, unul dintre cei mai bătrîni oameni ai satului, îşi aminteşte şi despre ceea ce au făcut ruşii dintr-un sat prosper: “În noaptea cînd rusnacii ne-au luat Basarabia, mulţi oameni din Leova erau la noi, la Huşi sau la Vetrişoaia. Mulţi dintre ai noştri erau plecaţi dincolo, nu au mai putut trece înapoi la familii. Au fost cazuri cînd s-au întîlnit fraţi de sînge după 40 de ani, de nici nu se mai cunoşteau. Stăteau oamenii în zilele de sărbătoare şi vorbeau peste Prut cu neamurile. Dacă te prindea Securitatea, te bătea de te zvînta. A fost tare greu”.
Un articol de Laurentiu Moronescu, Evenimentul Regional al Moldovei, 04/02/2005
Recunosc, nu stiam ca Vetrisoaia, localitatea din Romania, care este vecina noastra de peste Prut, a fost suburbia orasului nostru si, probabil, sunt multe detalii pe care nu le cunoastem. Sper ca v-am facut curiosi si promit sa mai revin cu file din istoria orasului nostru.





















Foarte Interesant! Vreau mai multe detalii!
Și acuma mai circulă vorba cu ”- unde ai fost? – la Bumbăta”
Istoria are cuvântul ei
foarte interesant …………………………………….:)
multumesc foarte mult…..si eu am bunici a colo si chiar ma bucur ca sa facut un articol si despre satul natal al mamei mele …… numa ceva nu este cum e an articlo nu prea se bazeaza pe pescuit , anainte asa era da mai nou stiti ca este granita ati trebuie permis si nici nu poti umbla oricum pe langa prut…..dearece umbla graniceri , politia de frontiera…si te cam ia la rost…..da oricum an principiu MULTUMESC PENTRU ARTICOL
Salut XXL, cu granicerii s-a întâmplat și în Leova sa avem probleme, fac un pic abuz de putere.
Ne bucurăm că ți-a plăcut articolul, mulțumim.
Salut.
Este foarte interesant articolul.
Eu am crescut si invatat la Vetrisoaia … deci, de cealalta parte a Prutului.
Vad Leova din curtea parintilor, dar nu am vizitat-o nicioadata.
M-am uitat pe e-leova si sunt interesat sa gasesc mai multe poze recente cu orasul.
Sugestii?
Numai bine.
salutare. interesante informatii. daca nu e cu suparare, mi-am permis sa le preiau bineinteles citand sursa, pe blogul nostru, al celor din Vetrisoaia.
noroc la toata lumea !
ba tre sa ne sculam totzi ca pe timpul lu mare stefan si sa ne reunim “”tzaricik”" care a facut parte din romania mare si sa ne reunim cu fratzii nostri de peste prut asa ca sa ne trezim si sa ne adunam puterile cum le-am unit si in 1918 cand am zis “”unde-i unu nu-i putere undes doi puterea creste si dusmanul nu’n drageste”" asa ca haideti fratilor sculativa
Buna,
Am crescut in Bumbata de la 7 luni si vreau sa stiti ca pentru mine ca si pentru alti copii care veneam la bunici pe vremea aceea era foarte frumos(1978-1997), mi-am petrecut fiecare vacanta de vara pana am inceput facultatea, am prieteni foarte buni de pe atunci, cum zi eu ,, Ce conteaza ca este un catun de 100 de case pentru mine este cel mai frumos,,. Acum mama mea traieste acolo, bunica a murit si noi am ramas sa avem grija de toate. Peste 3 saptamani am sa merg in concendiu in satul meu drag.
Multumesc,
Mariana
Vacantele la tara sunt cele mai frumoase, motiv pentru care orasenii se refugiaza, macar pentru o saptamana, in locuri ferite de sirene, claxoane, stres, haos.
Mariana, iti dorim o vacanta placuta!
nu stiti cumva data exacta la care a fost distrus podul?
am nevoie de informatia asta.
multumesc anticipat.
Am copilarit in Vetrisoaia. Ce vremuri frumoase si ce copilarie minunata acolo. Nu o sa uit niciodata cum ne strangeam seara “la colt” si cum ne jucam si faceam focuri de tabara. S-au dus timpurile alea. Ramanem doar cu amintirile, foarte frumoase de altfel.
Podul a fost distrus in 1944. Am aflat de acest pod nu de mult.
Am petrecut copilaria la Leova. Foarte des ma uitam la malul drept al Prutului, la dealurile, padurile – ce se vad de pe malul sting. Nu am fost nici o data pe malul drept, ca sa vad mai aproape. Dar din copilarie ma vedeam prin vis pe malul drept. Era o idee fix – oare cum arata casa parinteasca de la Leova, privita de pe malul drept? Au trecut multi ani, dar visurile se mai repeta si pina in prezent.
Despre Bumbata mi-a povestit un fost vecin: Cind era el mic, pina la razboi, a dus un motan de acasa si l-a lasat la Bumbata. Peste 4 zile motanul s-a intors acasa.
Si o parte din copilaria mea a fost petrecuta in satul bumbata la bunicii si la o matusa din partea mamei Era si cred ca este un sat de oameni gospodarii cu animale in batatura. Imi aduc foarte bine aminte cand gospodinele din sat mergeau 7 km pe un drum de tara umbrit de multi plopi ca sa spele rufele la un izvoras pe culmea dealului. Punctul de reper si pentru putinele masini de atunci, vorbesc de ani 1968-1975, era tot acel izvoras cu apa limpede si salcie. Dar durerea cea mai mare a taranului din sat era cind venea prutul, asa cum se exprimau localnicii (erau inundatii si apa le venea in gospodarii ) si cu toate astea nu pleca nimeni din sat, trceau inundatiile si o luau de la capat. Sunt atatea lucruri frumoase de spus despre SATUL DE VIS, COLTUL DE RAI.
permiteti mi va rog ,sa mi aduc aminte cu nostalgie de frumoasa copilarie pe care am avut o.si mi am pertrecut o in micutul si mirificul sat BUMBATA.am emigrat in occident acum 12 ani,dar daca ar fi sa mai ma nasc odata mi as dori ferbinte acceasi copilarie pe care am avut o.Am taria sa cred ca acest pod se va reconstrui iar satul bumbata va renaste la adevarata sa identitatechiar daca in ultima perioada oamenii satului au fost marginalizati si uitati in drepturi de cei pe care i au votat.
.