abonare: Articole | Comentarii | Email

share this article on twitter trimite link-ul pe facebook trimite link-ul prin Yahoo Messenger share this article on delicious share this article on squidoo share this article on stumbleupon share this article on digg share this article on technorati share this article on reddit share this article on linkedin share this article on google bookmarks share this article on blinklist share this article on furl share this article on newsvine

O jalbă

2 Comentarii
O jalbă

Câteodată mă duce gândul la o profundă problemă socială cu tentă de dezacord și dezbatere aprinsă. Ce e în neregulă cu generația tânără de astăzi? Răspunsul pe care îl găsesc și-l văd ca fiind perfect evident va provoca reacții adverse din cele mai neplăcute, probabil. Nimic nu e în neregulă cu generația tânără de astăzi, este la fel ca cea precedentă, la fel ca toate celelalte generații tinere de până acum. O generație perfect normală, de altfel cum se poatea explica progresul continuu al omenirii? Nici o societate bazată pe un contract social sănătos nu poate regresa în starea naturală descrisă de Thomas Hobbes în care viața ar fi fost „neplăcută, brutală și scurtă”.

Îmi amintesc de soră-mea mai mare spunându-mi că: „generația voastră este un dezastru, sunteți mai răi decât eram noi”. Păi și nu este evident acest lucru oare? Că doar tindem să urcăm mai sus, prin selecție naturală, pe scara evolutivă a lui Darwin (un om așa oleacă bătrân cu barbă). Dacă această evoluție ne va aduce mai mult bine sau rău… problema este la discreția filosofilor sau a viitorului să decidă. Dacă eram atât de „dezastru” eram internați toți la nebuni. Să mă contrazică cineva din generația mea dacă nu ne-am descurcat bine până acum. Continuăm cu speranța să facem și mai bine în perspectivă.

De la cruciala invenție a tiparului, omenirea a fost propulsată cu o viteză uluitoare spre progres; iar această viteză nu s-a redus absolut deloc, din potrivă crește în progresie geometrică. Când generația de astăzi se mișcă în viteza a doua, iar noi restul, mergem ușurel dar sigur, cu prima, este mai dificil să-i înțelegem. Și cred că asta este problema crucială – de a îi înțelege… ei sunt geniile neînțelese (la fel ca Eminescu la timpul lui). Sărmanii copii… ei rup tastele, iar noi trebuie să ne chinuim să-i înțelegem. Noi scriem pe acest blog, iar ei nici nu se străduiesc să citească, cu atât mai mult să mai scrie din când în când. Să mă iertați dragi „computeriști” (aka internauți vegetativi), uitasem că sunteți în căutarea soluției miraculoase care va salva omenirea. Bravo vouă! Dar cum nu există pădure fără uscături (sau în varianta modernă „nu există om fără cont pe odnoklasniki” în cazul moldovenilor) astfel nici generația de astăzi nu este lipsită de rebuturi umane, care au existat întotdeauna de altfel.

Fiind puțin mai departe de casă la moment, nu prea sunt la zi cu ce se întâmplă în Leova. Întotdeauna întreb însă lumea ce se mai întâmplă acasă, în general răspunsul este „nimic” sau „totul pe vechi”. În cazul ăsta, cred că nici la bârfit nu se mai pricep moldovenii, ceea ce pare destul de grav sincer să fiu. Totuși dacă nimic nu s-a schimbat, baba care vinde borș, mai la deal de Leana – tot acolo este.

Începuse bine acest proiect și chiar mă gândeam că vom avea succes, ca mai târziu să descopăr că nu se mai scrie nimic pe acest blog, nici măcar de „idiotul” lui Voronin sau de Lady Gaga. Am văzut apelul lui Alexandru și tot nimic nu s-a întâmplat. Am văzut menționându-se că și profesorii ar putea sa mai intre să dea cu privirea pe aceste meleaguri și dacă odraslele nu fac nimic, să încerce măcar unul din profesori să ne contrazică, să iasă în față, să dea piept cu tehnologia, să schimbe în viteza a doua și să scrie vreo jalbă pe acest umil domeniu al nostru. În speranța că așa ceva se va întâmpla cât de curând, mă retrag să-mi pregătesc comentarile de contra-atac.

UNITED!!!

Related Posts with Thumbnails
5
  1. Eu tot mai sper la desteptare din partea tinerilor din Moldova, si spun acest lucru avand in minte imaginea multor scolari si liceeni din Leova. Lenea nu doare, c-ar urla multi pe la “leana” sau “sticleasca”.

    Paradox: am fost acum o saptamana acasa, multi zic ca in Leova n-ai ce face, dar nici nu se gandesc la activitati sociale/voluntare. Omul care isi plange de mila nu se cultiva prin asta, fapt evident si usor de demonstrat, dar la care nu deschid ai nostri ochii. Serj, 10+ pentru articol ;) Revin curand cu impresii de acasa

  2. Eu sunt convins că avem cu ce și cu cine. Nu cred că am dus vreodată lipsă de oameni deștepți în țară. Și într-adevăr sper într-o deșteptare mai rapidă.
    Așteptăm multe, multe articole… bune!

Adaugati un comentariu