Noi vrem sport
Trebuie să recunosc că sunt un mare admirator al fotbalului, deși unii prieteni o văd ca pe o mare pasiune, alții o percep ca pe o obsesie periculoasă. Personal cred că este și una și alta, câte puțin din fiecare. Există însă o mare diferență între jocul de pe stadion și cel văzut la televizor. Întrebați-vă câți dintre voi au fost la un meci cu tradiție pentru a simți suflul și vuietul unui stadion de cel puțin 25 mii de oameni? De la televizor nu simți atmosfera din tribune. Pe la 13 ani începeam să înțeleg ce e cu sportul ăsta, să înțeleg frumusețea acestui joc pe care mulți îl consideră destul de banal. Într-o seară magică de miercuri 26 mai 1999, finala Champions League a opus Bayern Munich și ceea ce avea să fie esența pasiunii mele fotbalistice: Diavolii Roșii! Atât de mult am vrut să câștige United că am ținut pumnii strânși până în minutul 90, iar minutele de prelungiri au adus nebunia pe Camp Nou. Conduși pe tabelă încă din minutul 5 cu 1-0, Red Devils au reușit două goluri absolut formidabile prin Teddy Sheringham (90+1) și Ole Solskjaer (90+3) în cele trei minute de prelungiri, realizând cea mai dramatică finală Champions League din istorie și aducându-mi o satisfacție imposibil de redat. Un an mai târziu la Europenele din 2000, într-un alt meci de poveste, România învingea Anglia cu 3-2 producând o surpriză de proporții și o bucurie imensă pentru toți românii. (și cu siguranță pentru Alex Andone care știu că este un suporter al naționalei române)
Îmi place să joc acest sport, dar mă doare sufletul când merg la noi pe stadion și ies de pe teren cu câteva luxații din cauza terenului foarte prost care este. Nici măcar echipă de fotbal profesionistă cât de slabă nu mai avem. Îmi amintesc cu plăcere de perioada când Leova avea o echipă de fotbal în poartă cu Peter Schmeichel al nostru… Iura Grecea! Adevărul e că nici nu se investește în sport și nici nu există interes pentru sport la nivel de societate. Cel mai popular sport în Leova este desigur „litrobolul” practicat pe orice tip de teren sau „bilotul” de la Vlah din bar; bar care practic nici nu are o denumire fiind cunoscut sub pseudonimul de „Dalinoboișik” sau sub varianta mai arhaică de puțini cunoscută „Kinoteatru”.
Revenind la fotbal, pot spune că acum doi ani am descoperit că mai sunt tineri care joacă fotbal și sincer să fiu o fac destul de bine, dar ca în piesa de la Paraziții: „Sunt oameni care vor să muncească, care vor să-și facă ceva, dar nu sunt ajutați.”
Există și motive de bucurie totuși. Am aflat că există un proiect în derulare pentru a restabili echipa de fotbal a Leovei și de a reconstrui terenul natural de pe Stadionul Central (plus un teren artificial adiacent pentru antrenamente) pentru la toamnă. Un proiect susținut de Primăria Leova și de nu știu mai cine finanțat. Să vă ajute Dumnezeu!!! Sper și vreau să fiu sigur că vom avea un sport la început de drum la toamnă în Leova, cel puțin la fotbal. Nu ne dezamăgiți, vă rugăm frumos!
P.S. Cât pe ce să uit! Ieri s-a jucat un meci de fotbal pe stadion între echipele de amatori ai Leovei și Cantemirului între 19 și 35 ani, organizat de FMF în cadrul Cupei Moldovei la amatori. Destul de puțină lume totuși. Pe lângă faptul că am pierdut cu 4 – 1 (gol pentru Leova marcat de Dinu Tomșa după o deviere) a fost un început bun. Băieții au fost aleși spontan și nu se cunoșteau, asta a pecetluit soarta meciului. Am mai avut și câteva absențe notabile în defensivă, fapt reflectat și de scor. Omul meciului fără dubii Ghena Bortnic, de departe cel mai activ și capabil jucător de pe teren. S-a remarcat la câteva faze de atac și Dima Ciobanu. Bravo băieți! Hai că se poate!!!





















Cât am stat toamna aceasta la Serj la Chișinău, m-am convins de fanatismul lui pentru echipa de suflet Manchester: când intra în casă, fără să-și dea seama, începea să cânte imnul echipei ”Glory, glory, Man United” + avea rington la temă (îl are și acum)
”Cel mai popular sport în Leova este desigur „litrobolul” practicat pe orice tip de teren sau „bilotul” de la Vlah din bar” – asta o rupt falca la mulți
Îmi place cum ai tras cu titlul o paralelă la poezia lui Coșbuc. Man, îmi place tare cum scrii
Am spus eu că e pasiune amestecată cu obsesie. Poate e și un pic de fanatism, dar unul cuminte care provoacă zâmbete și nu deranjează.
UNITED!!!
Mă bucur că ai remarcat titlul, chiar mă gândeam dacă o va face cineva…
Abia ashtept ca acest proiect referitor la fotbalul din orasul Leova sa reinvie, doar asha se vor putea atrage tineri sa se intoarca inapoi acasa,sa vada ca totusi o speranta la viata in Leova mai exista…salutari autorului:D:D:D:D
imi aduc aminte cand aveam 5-6 ani si tatal meu ma lua cu el “la stadion”, era super – se manca un fel de biscuiti parca si cvas (cum se spunde in romanseste)