How it was or versiunea 3.0

Dac’am zâs, am zâs!!! M-a pus naiba şi am făcut lobby pentru o întâlnire cu absolvenţii… am sughiţat după asta vreo două săptămâni, da măcar ştiu pentru ce! Sunt sunat pe la 2 noaptea, îmi vin mesaje private pe mail şi pe chat-uri (se ştiu ei cine-s intruşii ). Toate astea cu un singur scop: cică „când apare următorul articol?! Vrem să ştim cum a fost/ de ce nu răspunzi/ ştiu că eşti on-line?!” sau un „:D” ni tam ni sam, urmat de „vezi că am comentat pe site”… mai în scurt numai belele pe capul meu: am fost lăsat de prietenă pe vre-o 4 zile (da’ s-a întors, că eu pe lângă faptul că am fost bun la şcoală, sunt bun şi în… viaţă… hi hi hi … am uitat să spun, sunt şi modest, da despre asta în altă operă, că despre modestia mea pot vorbi ore în’şir…).

Deci, să revenim.

A început cum se putea mai bine. M-a sunat Bulgaria (Irina Bucicov), şi m-a întrebat dacă ştiu cumva la ce oră e manifestarea… de unde să ştiu eu, om sărac şi fără „sfeaziuri”. Zic: „Vezi că poate Doamna Hîţu cunoaşte”. „Bun”. „Mai în scurt, o spus că pe la 6 jiumati, da noi hai pi la 7.” Acesta a fost primul element care m-a făcut să mă simt la Leova. „Hai”. La ora 6:55, după ce am ascuns cele 2 sticle de vin de Mileştii Mici în zăpadă, mă sună Mirela, sau eu am sunat-o, nu mai ţin minte: „Ce faci dragă? unde eşti?”, zic „Lângă liceu, voi?”, „Ne aştepţi în faţa liceului, noi iaca ne încălţăm, şi ieşim acum din casă…” – boooom, al doilea element care m-a făcut să mă simt la Leova. „Vă aştept înăuntru, că’i cam frig afară”. Pe la 7:40 au apărut şi cucoanele, 2 şi apoi 3.  Hi hi, ha ha, una creaţă, alta şi mai sexy, una nou nouţă în Leova, pritenă cu Irina şi deci prietenă şi cu noi, mai în scurt am cam renunţat eu mai întâi la proces, apoi la ideea contemplării programului artistic, foarte frumos de altfel, pe care colegii noştri mai mici îl prezentau. Ne-am aşezat strategic în spate, lângă rafturile bibliotecii, pe care erau foarte multe cărţi în engleză. Se întoarce una la mine (nu spun care, să nu se supere ), pe care o şi laud pentru spiritul civic de care a dat dovadă: „Codrene, pahare ai?”…. “NU”….şi văd cum se strâmbă la faţă…”tre’ de inventat ceva”…”aha”. Din poezie în snoavă, cu zâmbete pe faţă şi creţi fluturând, vine vremea când Dl Fana oferă cuvânt absolvenţilor. Acu-i acu. De două ori mai puţine capuri (spellingul de la office word îmi spune că capuri e incorect, şi îmi propune: hapuri, cepuri, copuri, cupuri, cipuri) în sală. Au vorbit trei persoane mai îndrăzneţe, toată lumea a aplaudat şi am început să ne împrăştiem pe la clasele noastre. Am rămas de fapt în bibliotecă un grup, unde am mai discutat cu Dl Marin şi cu Dl Fana, cărora le mai mulţumesc personal încă o dată pentru tot. Între timp, a mai apărut un absolvent, taman la ţanc. A spus că  a uitat să înveţe poezia şi nu a vrut să rişte să se prezinte. Ei bine. Am mai stat vreo 15 minute în bibliotecă. Cred că cumulativ, aceasta a fost cea mai îndelungată şedere a mea în biblioteca ceea, lucru pe care îl regret acum…

Coborârăm după asta la etajul 1, în cabinetul D-nei Hîţu. Spre norocul nostru, am găsit şi o cană nici prea mare, nici prea mică. „Hai noroc, să fim sănătoşi”, „să ne mai întâlnim”, unii mai şmecheri mai aruncau câte o urare Domniţei care o însoţea pe Irina, că e frumoasa fata, n-ai ce spune. Ştie şi ea de asta…

Am fost onoraţi de o vizită a D-lui Fana şi a D-lui Plucci, care ne-au urat la rândul lor câte un sfat înţelept. Am discutat chiar şi despre avantajele şi dezavantajele de a avea amanţi(e). Le mulţumim pentru asta. Aaa, era să uit, a fost şi Josh, un voluntar din Peace Corps, delegat în liceu, care ne-a apreciat foarte mult vinul, fetele şi ţara.

După ce am terminat de urat şi din sticlă, a apărut întrebarea ce facem în continuare. Polemici, polemici, polemici, argumente pro, împotrivă….am decis să mergem acasă la Ion. Zis şi făcut. Nu am uitat să trecem pe la magazin că doar nu era să bem apă, da două sticle ale mele nu erau să ne ajungă.

Am ajuns acasă.

(The content of this paragraph is moderated by the administrator of the site. It is relevant to a closed group, which don’t necessarily need to read about it, they already know what happened there …)

Pe la 3 şi, am plecat spre case. Până la Leana am mers împreuna, de unde ne-am despărţit.

Eu personal am mers cu două persoane la mine acasă, şi ca gospodarii, am intrat şi prin beci. Sper să nu mă blesteme pentru vin rece cu perje uscate…

Şi iar la Chişinău, cu nostalgie în unghii şi planuri de viitor materializate în stres…

Şi iar la muncă.

Sper că toată lumea s-a simţit bine şi că prietena Irinei şi-a făcut impresie bună despre oamenii din Leova, cel puţin.

Pi ăs: Revin cu un update cu poze

10

1. 

   CDRist spune:

   12 February 2010 la 14:01

   I like it very much

   răspunde
2. 

   natalia spune:

   12 February 2010 la 14:13

   nice…:D…dupa cum povestesti tu multe vad ca nu s-au schimbat, numa noi am plecat…:P

   răspunde
3. 

   Roma spune:

   12 February 2010 la 15:07

   Jos Cenzura

   răspunde
   • 

     Vadim spune:

     12 February 2010 la 15:08

     Te roade invidia Roma, ca nu ai fost!? :D:D

     răspunde
     • 

       Roman spune:

       12 February 2010 la 17:00

       Daca ajungeam si eu ap era sa scrie in articol…pe langa fata frumoasa ce nimeni no cunostea dar ati cunoscuto mai tarziu a aparut si un intrus de la Moldo-Turc las ca asa raman in anonimat faptele mele:D

       răspunde
4. 

   Veronica spune:

   12 February 2010 la 17:23

   Buna treaba mai era cu spargalcile!!!!!!!

   răspunde
5. 

   Nastea spune:

   12 February 2010 la 19:10

   Nice events Eram la blocul de drept saptamina trecuta si m-am intilnit cu Ion si l-am intrebat daca a fost la intilnirea cu absolventii, la care el:Sigur ca DA! si zic: am inteles ca putinele localuri din Leova erau extra-full, la care el foarte degajat si multumit accentueaza:Da nu, ca noi am fost la mine acasa si a fost foarte bine! Ce sa-i mai zic am ramas fara replica…si acum am inteles de ce era omul asa de multumit… vin, prieteni, prietene, colegi, atmosfera…

   răspunde
   • 

     Vadim spune:

     12 February 2010 la 20:26

     Anastasia, tu matinca poti sa citesti si peste restrictiile moderatorului )

     răspunde
6. 

   Nastea spune:

   12 February 2010 la 21:02

   Hi, hi asa e cind afli detalii direct de la sursa/”gazda” evenimentului!!!

   răspunde
7. 

   Angela spune:

   13 February 2010 la 01:09

   Incerc si eu sa ghicesc ce a ascuns moderatorul asta inteligent de noi;) Incercarea n1 http://www.youtube.com/watch?v=ER1gu49w70E&feature=related

   răspunde
8. 

   Secrieru Ion spune:

   15 June 2010 la 15:33

   (The content of this paragraph is moderated by the administrator of the site. It is relevant to a closed group, which don’t necessarily need to read about it, they already know what happened there …) <- LOL
   Daaa …placute amintiri aveti si sa fiu sincer va invidiez un pic pentru ele.La "moment" putine persoane sunt cu care ai putea petrece timpul ca intradevar sa iti ramie o senzatie placuta …si de care sa nu iti fie rusine sa ii povestesti "nepotilor" . Cool articol!

   răspunde