Doar o vorbă săț-i mai spun….

Îmi amintesc acum 5 ani, veneam la studii în România. Dintr-un oraș ”relativ” mic, unde totul parea sa fie  ușor, fără prea multe complicații, îmi schimbam locul de trai și de activitate (adică de studii) în capitala unei țări mai mare de vreo 3-4 ori decât Moldova. În fine, dificultatea majoră pe care am întâmpinat-o a fost diferența de dialect, și vocabularul meu sărăcăcios, ceea ce a adus la creeare unui complex de inferioritate față de români.

În timpul unui curs, schimbând  două vorbe cu o colega de a mea  (într-o încercare a mea de a socializa), cred că ceva în legatură cu cursul respectiv, colega, citind ceva din notițele mele la un moment dat, vine cu replica:”oh nu, ce ai facut?…..ai scris cu î din i..”.

O situație asemenătoare am întâlnit-o recent, purtând o conversație pe messenger, dintr-o glumă  într-o bârfă cu o prietenă de a mea, mă trezesc cu o observație: nu se mai scrie ”nici o” ci ”nicio”.

Atunci mi-am luat inima în dinți, am dat un search pe ”goagle” și am descoperit că multe modificări s-au făcut  de când am terminat eu de studiat gramatica limbii române în clasa a noua.

Ca să vă luminați și voi așa cum m-am luminat și eu (doar pentru cei care nu au știut), vin cu  ultimele noutați  a Academiei Române din 2005, în ceea ce privește schimbările aduse gramaticii limbii române.

Scrierea cu literă mare/mică
* Se scriu cu literă mare toate cuvintele, substantive proprii, cu excepţia instrumentelor gramaticale (prepoziţii, conjuncţii, articole), care denumesc: mari epoci istorice (Antichitatea, Evul Mediu, Iluminismul); războaie importante (Războiul de Independenţă, Războiul de Secesiune, Războiul celor Două Roze, Războiul de Treizeci de Ani, Războiul de 100 de ani, Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial); state, inclusiv cele din epoci trecute (Imperiul Roman, Imperiul Austro-Ungar); instituţii, chiar folosite eliptic (admiterea la Politehnică, student la Drept, secretar la Externe); formule de politeţe, devenite locuţiuni pronominale de politeţe (Alteţa Sa Regală, Majestăţile Lor Imperiale, Excelenţa Voastră, Sfinţia Sa).

* Se scrie cu literă mare numai primul cuvânt din substantivele compuse care denumesc compartimente din instituţii sau organe de conducere (Sectorul de limbi romanice, Catedra de Chimie, Adunarea generală a Academiei, Direcţia, Secretariatul).

Scrierea cuvintelor compuse
Se scriu cu cratimă: toate adjectivele compuse provenite din adverb+participiu (bine-crescut cu sensul “cuviincios”, bine-venit cu sensul de “oportun, agreat”, rău-platnic; substantive compuse ca “bună-credinţă” (onestitate), bună-cuviinţă (politeţe), bun-rămas (adio); toate substantivele compuse cu “prim-”: prim-balerin(ă), prim-solist(ă), prim-procuror/procuroare; compusele din 2 substantive dintre care al doilea este apoziţie (bas-bariton, cuvânt-titlu, maşină-capcană); toate substantivele compuse nume de specii de plante sau de animale; unele tipuri izolate (cuvânt-înainte, mai-mult-ca perfect).

- Se scriu într-un cuvânt: pronumele negative “niciunul, niciuna, niciunii, niciunele”, precum şi adjectivele corespunzătoare “niciun, nicio”, dat fiind că reprezintă un singur cuvânt compus, spre deosebire de grupurile de cuvinte formate din conjuncţia “nici”+numeral (nici una, nici două), din conjuncţia “nici”+pronume nehotărât (nici una, nici alta) sau din adverbul “nici” şi articol nehotărât (“Nu e prost şi nu e nici băiat incult”).

Schimbări la numele proprii străine
La nume proprii străine s-a schimbat scrierea şi pronunţarea unora ca “Bahus” (nu Bacus), “Damocles” (nu Damocle), “Menelaos” (nu Menelau), “Oedip” (nu Edip), “Procust” – cu accent pe “o” (nu cu accent pe “u”), iar genitiv-dativul numelui “Artemis” este “lui Artemis” (nu Artemidei).

Despărţirea în silabe
În ceea ce priveşte despărţirea cuvintelor în silabe şi, în scris, la capăt de rând, despărţirea “fonetică” (după pronunţare) este preferată şi la cuvintele formate analizabile în limba română contemporană, acestea putând fi despărţite şi conform structurii. De aceea, la acestea sunt indicate două modalităţi de despărţire: a-na-e-rob/an-a-e-rob, al-tun-de-va/alt-un-de-va, sa-van-tlâc/sa-vant-lâc. O singură despărţire se indică şi la cuvintele compuse şi derivate care conţin grupuri de consoane şi anume despărţirea după structura morfologică, de exemplu la derivate cu prefixe ca “post-fa-ţă”, “trans-bor-da”, la compuse ca “alt-fel”, “ast-fel”, “feld-ma-re-şal”, “port-mo-neu” sau la derivate cu sufixe ca “pust-nic”, “stâlp-nic”.

Modificări morfologice
• S-au admis unele forme noi de singular, care circulau frecvent în limba vorbită: sanda (şi nu sandală) – cu plural sandale; bretea şi cu sensul “derivaţie rutieră” (şi nu bretelă) – cu pluralul bretele; foarfecă (şi nu foarfece) – cu pluralul foarfece, cârnat (şi nu etimologicul cârnaţ) – cu pluralul cârnaţi.
• S-au admis unele forme noi de plural în -i la substantivele feminine cu pluralul în -e: ţărănci, ţigănci, remarci, gagici şi nu ţărance…., iar la unele, numai sub formă de variantă: cireşi/cireşe, căpşuni/căpşune, coarde/corzi, coperte/coperţi, găluşte/găluşti, cicatrice/cicatrici.
• S-a recomandat scrierea conform pronunţării la cuvintele: congresmen, recordmen, tenismen, deoarece sensul de “bărbat” al segmentului final “-man” nu a fost perceput în limba română, dovadă femininele recordmenă, tenismenă.
• În paradigmele unor verbe s-au făcut modificări punctuale: la “a trebui” s-au admis şi forme de persoana a III-a plural: trebuiau, au trebuit, vor trebui; la “a continua”, persoana I singular a devenit omonimă cu persoana a II-a singular: eu/tu continui; la “a absolvi” se recomandă forma “absolv” şi pentru sensul “termin un ciclu şcolar”, iar “a decerna” se conjugă cu -ez, deci decernez.
• S-a renunţat la calificarea drept “neutru plural invariabil” a cuvântului “mass-media”. Aşadar, se poate spune: mass-media actuală, nu mass-media actuale. “Mass-media este”… nu “mass-media sunt”.

În ceea ce privește problema:  Î din A sau Î din I , sunt în continuare în ceață.

În 1993, Academia Română vine cu noi reguli, prin care reintroduce litera  în ortografia  românească, care, după cum spune și regretatul  George Pruteanu :”….au fost generate de un anume sentimintalism anti-comunist….”. După mai bine de 15 ani de la aceste modificări, mai există foarte multe dispute în ceea ce privește acest subiect. Până la urmă sunt acceptate ambele forme ale lui Î, respectiv  Î din I și Î din A, la fel și în cazul sunt și sînt (în nici un caz sânt).

Academia Republicii Moldova a recunoscut hotărârea Academiei Române din 1993, dar cea din 2005 nu a fost încă pusă în aplicare.

În concluzie oameni buni, mici sau mari modificări a gramaticii și ortografiei române, pot fi aduse în fiecare zi, dar vom fi mai puțin penalizați dacă omitem greșeli gramaticale conform ultimelor nouatăți în domeniu, decât dacă omitem greșeli gramaticale de bază, conform elementelor gramaticale care nu s-au schimbat niciodată și deci au ramas așa cum le-am învațat noi în școală.

Dacă vă interesează:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_romane

http://www.pruteanu.ro/103deceidini.htm

http://www.scribd.com/doc/3804984/limba-romana-vs-limba-moldoveneasc
http://www.jurnalul.ro/stire-special/noi-scriem-cu-i-din-i-121659.html
http://www.atheneum.ca/modules/news/article.php?storyid=85

1

1. 

   Alexandru spune:

   22 February 2010 la 15:20

   Cum am citit titlul mi-a venit în minte emisiunea de la TVR de pe timpurile când umblam pe sub masă, prezentată de Pruteanu, de care ai pomenit și tu.

   Din treaba cu accentul meu de moldovean în România încerc să scot numai partea frumoasă, și anume aceea că au fost oameni care mă rugau să vorbesc ”dulși grai moldovinesc” Deam’ nu mă mai deranjează.

   răspunde
   • 

     natalia spune:

     22 February 2010 la 20:06

     Deam’ nici pe mine nu mă deranjează…dar acum cațiva ani când pe lângă ”dulși grai moldovinesc” mai adaugam și cuvinte specifice nouă, neștiind echivalentul, și când, în minutul urmator, se aținteau cațiva ochi la mine…mă deranja.

     răspunde
     • 

       Alexandru spune:

       22 February 2010 la 22:18

       Eu chiar azi am zis-o; m-a întrebat unul cum face sa stea la net, şi l-am băgat în ceaţă cu “trebuie să mergi şi să bronezi un loc”

       răspunde
       • 

         natalia spune:

         22 February 2010 la 22:54

         )))

         răspunde
2. 

   Vadim spune:

   22 February 2010 la 16:00

   http://www.azi.md/ro/story/8884

   De asemenea, vezi pe net, este un fişier .doc care se numeşte “nouDOOM”, în care sunt indicate ultimele update-uri ale gramaticii limbii române (“române” cu â din a – eu aşa consider )

   Nota!!! SPER, ROG ŞI OBLIG,

   ca persoanele care postează ceva pe acest blog, să respecte normele morfologice de scriere în limba română, dacă scriu în română, sau ale oricărei alte limbi în care se postează, pentru că nu vrem să transformăm blogul în bazar!!! (aşa-i deadi Vasi?!)

   răspunde
   • 

     Egor Secrieru spune:

     22 February 2010 la 21:55

     Era cândva la TVR emisunea zilnică “CORECT” prezentată de Ruxandra Gheorghe pe la ora prânzului, pe care o urmăream și îmi făceam notițe la tot ce se poate. Păcat ca acum chiar și în România nu prea mai există așa ceva. Articolul tău e binevenit, e total dezgustător când se fac greșeli de scriere la cele mai simple structuri textuale.

     răspunde
3. 

   Sandu spune:

   1 June 2010 la 22:06

   Ceea ce am invat in 7 ani in Constanta, am uitat in 4 de cand sunt in Italia … imi este rusine sa o spun, adesea nu stiu cum sa ma exprin in romana. Sper ca citind pe acest blog o sa fac un refresh la limba romana pe care o stiam odata.

   răspunde
4. 

   Natalia Lupu spune:

   2 June 2010 la 06:31

   Eu aici pe loc, si de fiecare data cand fac vreo lucrare sau port o discutie cu cineva, am impresia ca invat limba romana din alta limba. Limba noastra romana stalcita, vocabularul saracacios si “lenea” de a citi in scoala, imi da batai de cap acum.
   Daca mai gasesc informatii interesante privitor la limba romana si schimbarile intervenite intre timp, va voi tine la curent.

   răspunde
5. 

   Axel spune:

   19 July 2010 la 08:07

   Schimbarea ortografiei din 1993 (cea cu Î şi sunt) a fost făcută pentru a-i salva pe academicienii romîni care au colaborat cu comuniştii de dinainte de 1990. Nu trebuie uitat că în Romînia cei doi Ceauşeşti erau membri plini ai Academiei Romîne, deci fuseseră aleşi prin votul academicienilor existenţi atunci. Asta în condiţiile în care cei doi componenţi ai cuplului prezidenţial (dictatorial) erau semianalfabeţi, deci locul lor era pe băncile şcolii primare, nu ale Academiei.

   Academicienii n-au vrut să răspundă după 1990 pentru gravele fapte de colaboraţionism şi atunci au încercat să se dea anticomunişti prin schimbarea ortografiei, care a fost adusă la nivelul anului 1904. Mai mare tîmpenie nici că s-a văzut în istoria lingvisticii mondiale, dovadă faptul că marea majoritate a lingviştilor romîni şi străini de la acea vreme s-a opus la această măsură de complicare a scrierii şi vorbirii. Dar Academia (preşedinte era atunci un inginer electronist, Mihai Drăgănescu) a apelat la metode staliniste de intimidare (printre care şi scăderea notelor la examene), care nu aveau nici cea mai mică legalitate. Deci schimbarea ortografiei din 1993 a fost făcută de comunişti cu mijloace staliniste, ca urmare cine este comunist poate s-o respecte, iar cine nu este comunist poate s-o respingă.

   În orice caz schimbarea nu are nimic de-a face cu limba romînă, fiind o prostie de care rîd lingviştii străini şi în ziua de azi, pentru că nu s-a mai văzut nicăieri o reformă ortografică care să complice scrierea şi vorbirea într-o anumită limbă, toate reformele vizînd simplificarea. Romînii au ajuns bătaia de joc a întregii lumi cu această aberaţie pe care au acceptat-o numai pentru a-i salva pe nişte comunişti de la oprobriul public care li se cuvenea cu prisosinţă.

   Există o discuţie pe un forum unde se arată exact cum au stat lucrurile cu schimbarea ortografiei, adică dezvăluie resorturile ascunse ale ei şi desfiinţează minciunile care s-au spus pe acest subiect:

   Lucrurile sînt de fapt ceva mai complicate, pentru că în Romînia propaganda a înlocuit cercetarea ştiinţifică în ce priveşte istoria limbii şi a poporului, aşa că multe din informaţiile învăţate în şcoală în aceste două domenii sînt miniciuni grosolane. Un exemplu este cuvîntul “sunt” despre care se lasă impresia în şcoală că este cuvînt romînesc, cînd de fapt el este latinesc, fiind băgat în limbă doar în anul 1800 de către Şcoala Ardeleană. Aceasta era o mişcare politico-culturală care a inaugurat era minicunii istoriografice romîneşti, cea care din păcate continuă şi azi în manualele şcolare, rămase la nivelul propagandei din secolul 19. Şcolii Ardelene i se părea că “sînt” (cuvîntul romînesc adevărat/neaoş), avea rezonanţe slave, de aceea l-a scos din limbă în secolul 19, lucru pe care l-au repetat şi academicienii (ingineri, medici, economişti, etc.) care au votat schimbarea din 1993. Este clar că nici Şcoala Ardeleană şi nici academicienii din 1993 habar nu aveau de istoria adevărată a poporului şi limbii romîne. Slavii sînt mai importanţi în formarea genetică a poporului romîn decît romanii, ai căror colonişti aduşi în Dacia nici măcar nu erau din Italia, ci din Peninsula Balcanică, Asia Mică, Orientul Mijlociu, aşa cum reiese din inscripţiile lăsate de ei. Dar contribuţia slavă la formarea poporului şi a limbii romîne a fost tot timpul minimalizată, ca şi cum ar fi ceva ruşinos, cînd de fapt este cea care a adus trăsături europene într-o populaţie amestecată etnic, rezultat a 1000 de ani de contact cu diversele popoare migratoare, dintre care unele erau de origine asiatică (pecenegii şi cumanii). De aici se vede lipsa de maturitate şi minciuna care este inoculată în populaţia romînă încă de pe băncile şcolii. Iar rezultatele sînt catastrofale, aşa cum poate vedea oricine, pentru că o idenititate naţională bazată pe minciună nu are cum să fie o bază solidă pentru dezvoltarea unui popor.

   răspunde
6. 

   natalia spune:

   2 December 2010 la 06:21

   …Ecaterina Derzsi de la http://www.corectura.ro – primul site care oferă servicii de corectură pentru toate tipurile de texte, de la referate la documente pentru afaceri – a alcătuit o listă cu cele mai frecvente greşeli întâlnite în cei 33 de ani de experienţă în presă.

   1. Virgula între subiect şi predicat
   2. Proprii părinţi (corect propriii părinţi)
   3. Membrii ai Consiliului (corect membri ai Consiliului)
   4. Cacofoniile
   5. Repetiţiile în aceeaşi frază, care denotă o sărăcie a limbajului
   6. Conjunctivul: să fi (corect să fii) să şti (corect să ştii)
   7. Numele unor personalităţi, numele unor animale, plante, ale unor ţări sau oraşe, sau chiar ale unor boli sunt de multe ori scrise incorect, ceea ce arată un grad scăzut de cultură
   8. Dezacordurile
   9. Pleonasmele
   10. Cuvinte care înseamnă cu totul altceva decât ceea ce ar trebui: finalitate care este folosit ca sfârşit (înseamnă scop); locaţie care nu înseamnă nici loc, nici zonă, nici regiune, ci pur şi simplu închiriere, contract.

   răspunde