Copilarie marca ”Leova”

Probabil mulți dintre voi, care intrați pe acest blog, vă puneți întrebarea ”De ce e-Leova?”. Nu am pornit acest proiect cu scopul să-i ponosim imaginea primarului, cum de altfel nu vrem nici să-l elogiem, nu vrem să aducem laude decât oamenilor care merită, nu venim să vă convingem că Leova este cel mai frumos oraș ever de pe planeta Pământ, dar nici să ne plângem că ne-am născut în el pentru că, la urma urmei, nu e vina noastră.

Și aici începe partea cu copilăria. Eu, sincer să fiu, am apucat vremuri în care Leova mai avea un centru de creație activ, o secție de judo, o bibliotecă raională în sensul mare al cuvântului, un grup de dans sportiv care atingea performanțe la nivel național, o școală muzicală care stătea în mâinile unor oameni super-talentați, și mai pot bifa în listă multe alte activități extrașcolare. Și cu toate că nu aveam echipamente, sandale potrivite pentru dans sau instrumente muzicale din cele mai bune, cu toate că era frig, mergeam la ”cerc” pentru că eram în căutare de socializare, manifestare, și de ce nu, exteriorizare.

Însă, paradoxal, odată cu dezvoltarea tehnologiilor ce oferă accesul mult mai ușor la informații și cu șanse mai mari în atragerea de fonduri pentru dezvoltarea locațiilor pentru așa-numitele ”cercuri de …”, au dispărut oamenii ”vechi” cu dorința de a transmite mai departe cultura de a practica ceva nou. Copii preferă să stea acasă în fața calculatorului pe mess, skype sau icq decât să meargă să se întâlnească cu colegii la un basket sau un fotbal, joacă în prostie ping-pong la calculator când mesele pline de praf de prin subsolurile școlilor gem după o partidă de clasă, mai nou citesc statusuri – nu cărți, astfel neinvestind absolut nimic în ei.

Și sigur nu e numai vina lor. Ce a făcut primăria pentru ei? Nimic, pentru că și pentru noi la vremea noastră tot asta a făcut. Părinții ce fac pentru ei? Fac bani și atât – mă tem să spun mai mult.

Privesc Leova cu ochi deschis spre critică mai negativistă, și dacă m-ar întreba cineva de mi-aș fi dorit să mă nasc în altă parte l-aș plesni cu un ”DA!” peste față, și vă spun și de ce: pentru că în altă parte există farmacii non-stop, există locuri de joacă pentru copii, în altă parte pot merge la un cinematograf, în altă parte pot alege unde merg la o bere cu prietenii, nu mă duc într-un bar mai puțin rău decât celelalte două rele, în altă parte pot merge la patinoar, la teatru, la mall, la circ, la concerte, în altă parte, altă parte … Dacă nu v-am convins, pot continua, mai am mulți ași în mânecă.

Acuma aștept să-mi sară lumea-n cap cu ”da’ în Leova îi liniște, îi curat, nu-i periculos”. Lume, nu te supăra, dar există viaţă şi ”după” Leova.

Inspirație pentru acest articol mi-a fost plimbarea pe lângă un părculeț de distracții pentru copii, unde am văzut pe câțiva pitici cum săreau pe o trambulină. Mi-am adus aminte cât de mare era visul meu să mă înscriu la ”bătută”, dar nu am fost primit pentru că eram prea gras la vremea aceea. Vă dați seama cât de marcant a fost pentru mine acel refuz, dacă eu țin minte până acum momentul? Dacă ar fi existat în Leova, în parc, o trambulină, credeți că mai apărea acest articol?!

6

1. 

   Vadim spune:

   6 February 2010 la 11:12

   Bucura-te fiule ca erai gras “la creier” si il aveai “cu straturi”. NU neg utilitatea batutei pentru afirmare personala;). Macar era din ce sa alegi atunci…

   răspunde
   • 

     Anastasia spune:

     6 February 2010 la 17:28

     din păcate, Alex sunt mai mulți care au ajuns să creadă astfel, pentru că au văzut diferența dintre Leova și altă parte…

     răspunde
2. 

   Roman spune:

   8 February 2010 la 03:36

   Pai dak tot am vazut viata diferita de cum este in Leova…de ce sa nu incercam s-o ajutam cu ceva,atunci cand vii acasa sa incerci sa influentezi cu ceva pe cei din jur

   răspunde
   • 

     Angela spune:

     8 February 2010 la 06:06

     Din pacate, lumea nu se lasa influentata Vor trebui multi ani si tare mult efort pentru a dechide o fereastra de lumina in intunericul made in MD ( nu vreau in nici un caz sa fiu ofensiva, doar directa ) Idea ta e minunata doar ca pusa in practica,mai complicata…

     răspunde
   • 

     Alexandru spune:

     8 February 2010 la 08:51

     Încercăm, dar de multe ori nu iese. Or să se schimbe lucrurile în mai bine odată cu întoarcerea părinților acasă, că bunicii sau frații mai mari nu prea știu cum să ”controleze” un copil. Dacă mai cresc mulți cu banii trimiși de mama… ap’ se alege praful

     răspunde
     • 

       angela.mitelea spune:

       8 February 2010 la 10:59

       Alex,te asigur ca mult depinde si de copii. Exemplu: am trait 5 ani cu banii trimisi de mama si sub tutela surorii.In perioada cind cei mai buni profesori plecau peste hotare pt a oferi copiilor un viitor mai bun.Am hotarit sa ramin eu insumi, am inteles cit era de greu pt parinti sa ne intretina. Acum sunt 3 ani decind ma mentin singura si nu am nevoie de ajutorul nimanui,am reusit sami gasesc un lucru si sami termin studiile. Ma bucur “ca nu sa ales praful de mine” Am dorit sa accentuez doar un lucru, ca sunt si exceptii

       răspunde